Vizită la doamna Smaranda Sofia - văduvă de război

          Doamna Sofia Smaranda, văduvă de război, în vârstă de 98 de ani, a fost vizitată azi de o echipă a Direcției calitatea vieții personalului, cu ocazia zilei de 1 Martie, în cadrul programului "Acasă la veterani".
          Distinsa doamnă s-a născut la 4 iulie 1920, în localitatea Coșești, județul Argeș, într-o familie cu 3 copii, fiind cea mai mare. A trebuit să aibă grijă de gospodărie, cum era obiceiul timpului, iar ceilalți doi frați au urmat fiecare câte o facultate.
          A absolvit liceul economic la Pitești și s-a căsătorit la vârsta de 19 ani cu Smaranda Gheorghe cu care s-a înțeles foarte bine.
          Domnul Gheorghe s-a născut într-o familie cu 8 frați, în satul Leicești-comuna Coșești, la data de 30 noiembrie 1913. Și-a pierdut părinții la 4 ani, tatăl căzând pe front în Primul Război Mondial, iar mama a decedat din cauza unei boli nemiloase, tifos, astfel că frații s-au crescut unii pe alții-cel mai mare având vârsta de 14 ani.
          Gheorghe Smaranda a urmat liceul la Sibiu, apoi cursurile facultății de drept, profesând ca avocat în București, până la începerea celui de-Al Doilea Război Mondial când a fost mobilizat. A luptat pe front în cadrul Regimentului 30 Dorobanți Muscel, având gradul de sublocotenent, în Campania de Est, până la Don, iar după 23 August, în luptele pentru eliberarea Ungariei unde a și căzut la datorie în localitatea Miskolc pe data 5 decembrie 1945, fiind înmormântat în groapa comună alături de alți eroi români.      Pentru faptele săvârșite pe câmpul de luptă a fost decorat cu „Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară”.
          "Am aflat de la un coleg de-al lui că acesta a murit. Am fost șocată, fiind însărcinată în 5 luni cu al doilea copil. Toată viața am sperat că se va întoarce de pe front. Țin minte că același coleg mi-a spus că pe patul de moarte Gheorghe i-a transmis ca nu cumva Soficulița, cum mă alinta, să afle că a murit. Mai târziu am primit o carte poștală prin care mă anunța că urma să ajungă acasă în 4 zile. Cartea poștală însă a ajuns după aflarea tristei vești a decesului... Peste mulți ani m-a dus nepotul la cimitirul din localitatea Miskolc și am pus lumânări din loc în loc, întrucât toți au fost înmormântați la comun. Am și acum, într-o pungă, un pumn de pământ cu iarbă din acel cimitir, pe care îl păstrez ca amintire. Nu m-am recăsătorit și am avut grijă de cele 2 fete ale mele, precum și de nepoții mei de care sunt foarte mândră. Preotul  Dan  din Câmpulung, fiind la vremea aceea preot militar în același regiment, mi-a adus verigheta lui, străpunsă de gloanțe, pe care o privesc și astăzi", povestește cu emoție doamna Sofia.
          Părinții doamnei au purtat doliu toată viața după domnul Gheorghe Smaranda, în semn de prețuire pentru ajutorul dat de acesta în gospodărie, fiind ca un fiu pentru ei.        
          După război, doamna Sofia a dus o viață foarte grea, întrucât reușea cu greu să își găsească un loc de muncă, fiind considerată fiică de chiabur. Cu greu, a reușit totuși să se angajeze ca muncitoare la „Tehnica Nouă" și, ulterior, la „Export lemn", de unde a ieșit la pensie la vârsta de 55 de ani.
          Așteaptă cu nerăbdare să sărbătorească aniversarea zilei de naștere la împlinirea vârstei de 100 de ani și ne promite că va organiza o petrecere fastuoasă cu toate prietenele și întreaga familie.
          A fost foarte încântată de vizita echipei noastre, invitându-ne, cu drag ori de câte ori avem timpul necesar pentru a-l împărți cu dumneaei și, bineînțeles, la sărbătorirea vârstei de 100 de ani.
          Începând cu data de 15 noiembrie 2017 acest proiect de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

Text:  cpt. Moga Gheorghița, f.p.Mirela Florian
Foto: plt. Prună Ionuț
 
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul doamnei Smaranda Sofia

Top