Cpt.(rtr.) Sterie Gheorghe și povestea unei vieți trăite cu scop. Numai perseverența duce la izbândă! 02.06.2019
„Am plecat la război pe când aveam doar 22 de ani și de trei ori am fost rănit dar totuși sunt încă aici. Prima dată am fost rănit, însă, din fericire, nu grav, eram aproape de granița cu Ungaria. Am stat câteva zile acasă și apoi m-am întors la camarazii mei, pe propriile picioare. Cât am fost în război am mers foarte mult pe jos, ore, zile, luni, mii de km. Am luptat la Oarba de Mureș și am supraviețuit. Am fost transmisionist în linia întâi și am mers prin Ungaria, Cehoslovacia, Austria și până la granița cu Germania. În munții Tatra m-am oprit, fiind obligat de împrejurări. Războiul mi-a luat piciorul drept. Fiind aproape inconștient, am fost scos din zăpadă și cărat de camarazi spre spitalul de campanie. M-au evacuat apoi la Sinaia. Primele șapte luni au fost de recuperare. În acest timp am tot solicitat un meșter să îmi facă o proteză. Nu prea se știa cum și cine să facă proteza. După un an și șapte luni, am fost trimis acasă.
Războiul se sfârșise. Dar ce să fac la sat? Eram din comuna Bălcești, oltean. După puțin timp am plecat la București. M-am angajat în comerțul cu tutun, responsabil la o tutungerie. Doar patru ani am stat. Eu nu eram fumător și m-am îmbolnăvit în această perioadă. Am făcut și o alergie.
Un lucru bun mi-a adus totuși tutunul. Pe soția mea, o ardeleancă frumoasă.
Eu mergeam în Ardeal să vând țigări. Ea venea la București în vizită. Ne-am nimerit în aceeași gară, la Mediaș, într-o zi aglomerată. Am fost norocos. Vândusem toate țigările. Aveam o valijoară cu bani. La peron era foarte aglomerat, oameni și sacoșe peste tot. La un geam stătea o fată și mă privea. I-am dat valiza.
- Ce să fac cu geanta?
- Te rog ai grijă de ea până la București. Te găsesc eu acolo.
Ne-am reîntâlnit pe peron în București și nu ne-am mai despărțit. Totul se petrecea în anul 1949. Acum am doi copii, doi nepoți și doi strănepoți.
Cu sprijinul celor de la armată, am făcut o școală profesională și apoi am intrat ucenic strungar la Cooperativa Metalica de Invalizi. M-am luptat să învăț și să îmi fac treaba. Am lucrat ca strungar în fier și șef de echipă, 40 de ani, cu 47 de oameni în subordine. Nu m-am plâns niciodată, am stat în picioare și am avut grijă de familia mea.
Din 1959, după mutarea în cartierul Floreasca, mi-am cumpărat bicicletă și mi-am plimbat copiii prin oraș și prin parcuri. Am făcut și cumpărături pentru familie, în piața Obor. Timp de 30 de ani am mers cu bicicleta, mijlocul meu de transport. Au trecut repede. ”
***
Noi, ca reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului, suntem la prima vizită în casa domnului Gheorghe Sterie, invalid de război, gradul II. Ne-a așteptat la ușă sprijinit de baston, emoționat. Am aflat de la fiica dânsului, doamna Elena, că, distinsul veteran are un însoțitor permanent și la fiecare doi ani e nevoit să schimbe proteza. O poartă de 73 de ani, greutate 6 kg. Distinsul veteran are două decorații, amintiri ale sacrificiului făcut: medalia „Bărbăție și credință cu spade, clasa III” și medalia „Crucea comemorativă al celui de-al doilea război mondial 1941-1945”. Ne-a zâmbit. Un om adevărat. Un învingător. Ne-a impresionat preocuparea fiicei pentru bunăstarea părintelui. Cu fiecare zi din viața noastră facem depuneri în banca de memorie a copiilor noștri. Acest părinte a avut mare grijă de cei dragi. Familia a cumpărat de curând un cărucior pentru a-i înlesni deplasarea în parc. Domnul Sterie a refuzat. A stat în picioare o viață întreagă. Nu va renunța acum. Un om cu o voință extraordinară! Stilul său de a povesti ne-a fascinat. Succint. Telegrafic. Fără amănunte, dar plin de înțeles. Cu pasiune.
Vizita reprezentanților Direcției calitatea vieții personalului, s-a desfășurat în cadrul programului „Acasă la veterani”, un program de vizite la domiciliul veteranilor de război.
Acest proiect de suflet beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli, Magiun de prune Topoloveni și cofetăria Piticot.
Text: Cpt. Diana Iuga
Foto: Răzvan Nae și Mirela Florian