„Școala Altfel”, general-maior (rtr.) Radu THEODORU, invitat la Școala nr. 165, București

„Fiecare centimetru din uniforma mea este pătat cu sângele camarazilor mei”.
 
           În cadrul programului „Școala Altfel”, distinsul veteran de război, general-maior (rtr.) Radu THEODORU, veteran de război a fost invitat de conducerea Școlii nr. 165, să prezinte elevilor de clasa a IV-a câteva din evenimentele la care dânsul a participat direct, în cel de-al Doilea Război Mondial.
            A fost o întâlnire interactivă,  foarte plăcută, copiii au ascultat cu mare interes relatările domnului general Theodoru, s-au așezat cu toții în jurul acestuia și i-au pus multe întrebări.
           „Vedeți, am aici un șnur și la capete două creioane, acestea reprezintă modul cum se țineau instrumentele de scris necesare emiterii ordinelor pe câmpul de luptă. Tot ce vedeți pe uniformă reprezintă un simbol, cu o anumită semnificație. 
           În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ostașii români străbăteau mulți kilometri pe jos, în condiții vitrege, prin praf, nămol, viscol, cu bocanci mai mult sau mai puțini buni. Noi, aviatorii, vedeam de sus convoaiele de ostași și le plângeam de milă”, relatează domnul general Theodoru.
 
      Copiii, fascinați de relatările distinsului veteran au început să-i pună acestuia o multitudine de întrebări.
  •  Câți ani ați avut când ați plecat în război?
  •  Aveam 18 ani când am plecat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
  •  Pe câte fronturi ați luptat?
  •  Am luptat mai mult în pe frontul de Vest, în Ungaria, Cehoslovacia.
  •  Cum v-ați simțit când România a intrat în război?
  •  Eram în penultima clasă de liceu, când a început războiul și România a pierdut din teritorii. Atunci m-am hotărât să mă fac pilot miliar, pentru a-mi da aportul în apărarea țării.
  •  Ați luptat din avion sau doar l-ați pilotat?
  •  Avioanele militare sunt avioane de război. Eu am zburat pe un avion românesc și pe unul nemțesc. Avionul nemțesc era prevăzut cu un tun și două mitraliere. Puteam trage 2000 de gloanțe pe minut și 30 de lovituri de tun.
  •  Pe ce tip de avion ați zburat cel mai mult?
  • Am pilotat pe renumitul IAR-27, aflat în dotarea armatei române, un avion de tranziție, de școală, cu aripă joasă, prevăzut cu 2 locuri.
  •  Aveați lunetiști?
  •  Nu. Avionul avea un aparat de ochire, numit colimator, prin care ocheam inamicul și apoi trăgeam.
  •  Dragi copii, vreau să vă aduc în vedere o întâmplare ce s-a petrecut cu doi camarazi, care la rândul lor pilotau un avion. În timpul unui raid, avionul acestora a fost doborât și a luat foc. La aterizare, unul dintre piloți, plt. adj. Popovici, tatăl a doi copii, a reușit să iasă din avion, dar nu a putut să-l lase pe camaradul său, rămas blocat între fiare. Dând dovadă de curaj și devotament, acesta a înfruntat flăcările încercând să-și salveze colegul. A reușit să-l scoată, dar flăcările, în final,  i-au cuprins pe amândoi și nu au mai supraviețuit. Acesta este un exemplu de spirit camaraderesc și sacrificiu.
  •  Dumneavoastră de unde observați aceste întâmplări?
  •  Noi recepționam tot ce se petrecea la sol, prin diverse metode de semnalizare. După război am scris circa 70 de volume unde am schițat câteva din aceste evenimente. Am primit și un premiu al Academiei Române pentru literatură.
  •  Ați fost rănit în timpul războiului?
  •  O schijă m-a nimerit în picior, dar nu a fost grav.
  •  Ați pilotat pe un bombardier?
  •  Pe 4 aprilie 1944, când eram elev la o școală în București, au început bombardamentele americane asupra Bucureștiului. Efectele au fost dezastruoase. Am văzut tramvaie răsturnate, case dărâmate, în jur de 3000 de morți, femei, copii sfârtecați. Înfiorător. De atunci am jurat că nu o să pilotez un bombardier, să nu omor civili nevinovați.
          La finalul activității copiii și cadrele didactice i-au mulțumit distinsului veteran pentru vizita efectuată, fiind cu toții fascinați de relatările acestuia și invitându-l cu drag și cu alte ocazii.
          Domnul general le-a însuflețit copiilor dragostea pentru țară, patriotismul și spiritul de sacrificiu, dând dovadă de curaj, devotament și dăruire în tot ceea ce a întreprins.
          Mulțumim cu această ocazie cadrelor didactice de la Școala nr. 165, pentru includerea în programul „Școala Altfel”, a întâlnirilor tematice cu distinșii veteranii de război.        


Text/ foto:f.p.Mirela Florian
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul domnului gl. Radu Theodoru și a cadrelor didactice din Școala nr. 165,București     

Top