Vizită la dl. lt.col. (rtr.) Marin OLARU

07.08.2019

 
          La data de 7 august 2019, domnul locotenent-colonel (rtr.) Marin Olaru a împlinit frumoasa vârstă de 100 de ani. Colegii noștri de la Batalionul 1 Instrucție „OLT” au organizat o ceremonie deosebită, în semn de respect și apreciere.
             Darurile simbolice oferite distinsului veteran de război au fost un prinos de recunoștință celui care a știut să lupte și să muncească pentru țară și ale cărui fapte trebuie să fie un imbold pentru noi, generațiile de azi, să prețuim cinstea, demnitatea, sacrificiul și iubirea de semeni a înaintașilor noștri.
            Reprezentanții Direcției calitatea vieții personalului, au participat la această activitate în cadrul programului „Acasă la veterani”, răspunzând invitației colegilor noștri din garnizoana Caracal.
            Domnul locotenent-colonel (rtr.) Marin Olaru, s-a născut în satul Găvănești, județul Olt. A fost cel mai mic dintre 7 frați și acum se bucură de cei trei fii în viață, mulți nepoți și strănepoți. Locuiește încă singur în satul unde și-a petrecut întreaga viață, mai puțin cei 4 ani pe front. A fost rănit de trei ori însă și-a continuat lupta, în rândul camarazilor.
             „ Cum a fost când ați aflat că trebuie să mergeți pe front ?”, îl întrebăm noi.
„Cum a fost prima zi în armată?”
 
             „Eu m-am cerut. Am plecat de la Găești, cu Regimentul 2 Jandarmi. Când generalul a spus: Ostași vă ordon, treceți Prutul!, eu am luat parte la primul post de jandarmi în Albineț, Basarabia, jud. Bălți. Eu m-am cerut pe front. Așa mi s-a părut  drept. Inițial am fost furier la un maior.”
            Domnul Marin a participat pe front în perioada 1941- decembrie 1944. La campania din Basarabia a participat împreună cu Regimentul 2 Jandarmi, iar în vest a fost cercetaș în cadrul Regimentului 19 Infanterie, până în 17 decembrie 1944, când a căzut prizonier în Germania și a fost apoi eliberat la 29.05.1945.
             -  Cum a fost când ați fost luat prizonier?
            „Auuu, să nu mă întrebați cum am căzut prizonier. Zile negre au fost cele de prizonier, ca noaptea aceea când m-au prins.  M-a trimis colonelul meu în incursiune, că nu știam ce front avem în față. Eu eram cercetaș. Nu știam ce este în fața noastră că trăgeau ochit, la cap și la piept. Nemți sau ce? Știți, divizia ungurească a mers cu nemții până la Berlin, n-a cedat. IRODA îi spuneam noi diviziei. Am trecut vâlceaua, apoi pe o colină... era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Mai mersei un pic, apoi am dat de ei. Erau unguri, i-am recunoscut după uniforme. Capelele lor cu un corn în frunte. Ei auziseră ceva zgomot... am făcut stânga împrejur pe coate și vârfurile picioarelor, mergea om în pas viu și nu putea să se țină de mine. Dar m-au prins totuși.
Am avut un instructor la Găești, înainte să plecăm pe front, tare dur. Pentru mine a meritat, pe front m-a ajutat tare mult instruirea lui. ...”
             După război, domnul Marin a lucrat o perioadă la Canalul Dunăre - Marea Neagră, apoi la Cooperativa Agricolă Găvănești și, mai târziu, la Primăria Găvănești.
            Veteranul de război ne povestește cum s-a accidentat, iar acum este nevoit să se deplasează cu o bicicletă motorizată.
            „La 93 de ani nu se ținea lume de mine prin sat. Am fost la cumpărături la Balș. S-a întâmplat necazul meu la o trecere de pietoni. Și n-am avut ceva foarte greu în mână. Dar trece pe lângă mine o doamnă cu tocuri cui și îmi dă peste geanta din mână și geanta mă împiedică. Atât am mai simțit, apoi m-am lovit cu capul de o roată de mașină și cu spatele de asfalt. Dimineața a venit doctorița din Balș la mine. De atunci nu mă mai ajută picioarele. Dar doctorița m-a înviat de două ori. M-a ajutat să îmi revin.”
            Nu ar suporta să nu se mai poată deplasa. Citește tot ce găsește. Dintotdeauna i-a plăcut să citească, deși a suferit o intervenție chirurgicală pentru glaucom. Domnul Marin se simte cam singur la 100 de ani. Îi lipsește dialogul, însă nu vrea să plece din casa lui.
             Bucuriile se mai uită, dar durerile, niciodată. (Mihail Lermontov)
              - „Credeți în Dumnezeu?”
            - „Mă spăl dimineața și nu pun mâna pe nimic până nu spun Tatăl nostru. Pe front întâi la Dumnezeu mă rugam, vă spusei. Totuși sunt necăjit că sunt singur și nu prea mai pot să mă descurc. Mă rog ca Dumnezeu să mă înghețe fără chinuri. Intr-o noapte, când vrea El. Să nu sufăr. Să nu fiu povară. S-a uitat numele mele de când m-am lăsat de rele.”
 
***
            Acest proiect de suflet beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli, Magiun de prune Topoloveni, cofetăria Piticot și S.C. Display Total Grup SRL..
           Mulțumim colegilor de la Pro Patria, o echipă plină de entuziasm, care ne-a însoțit la această activitate. Scopul lor este de a-i aduce pe militari mai aproape de cetăţeni şi invers, prin intermediul televiziunii publice şi a mijloacelor moderne de comunicare/socializare, prin realizarea de documentare adeseori premiate la festivaluri naţionale sau internaţionale de film, clipuri video sau fotografii cu un puternic impact la public.
           Din partea domnului Lt.col. Lucian Cojocaru, comandantul  Batalionului 1 Instrucție „OLT”, distinsul veteran a primit o diplomă și o plachetă având însemnul heraldic al Batalionului- leul înarmat cu sabie și simbolul aniversar al unității.
Preotul militar Iulian Toader a oferit veteranului o cutiuță cu părticele de pământ din cimitirele de onoare de la Oarba de Mureș, Socond, Gerăușa și Oradea Mare, locuri în care Regimentul 19 Infanterie Romanați a dus lupte, unitate din care a făcut parte domnul locotenent-colonel (rtr.) Olaru Marin, luptând pentru eliberarea patriei in toamna anului 1944.
            Ceremonialul organizat cu ocazia sărbătoririi veteranului s-a desfășurat în incinta Bisericii din Găvănești. Din partea Episcopiei Slatinei și a Parohiei Găvănești, veteranul a primit o icoană cu Maica Domnului.
Au participat la ceremonial Lt.col. Ioan Crăciun, comandantul CMJ Olt, Lt.col. (rz.) Constantin Breazu, președintele sub-filialelei Caracal a ANVR, Col. (rz.) Nicolae Ionuș – președintele Filialei OLT al ANVR și reprezentanți ai autorităților publice locale, care l-au premiat pe distinsul veteran cu un premiu financiar și tort.
În prezent mai sunt în viață 5613 veterani de război, 155 văduve de război și 50. 814 văduve de veterani de război.
Sunt bunicii noștri, vecini și prieteni. Când aveți posibilitatea, mergeți în vizită.
 
Bâtrânețea e ușoară când nu ești singur!

Text: Mr. Diana Iuga
Foto: Plt.adj. Răzvan Nae, personalul Batalionului 1 Instrucție OLT
 
#DCVP
#Batalionul1InstructieOLT
#mapn #VeteraniiArmateiRomâniei
#ArmataRomâniei
#ProPatria
#100aniistorie100aniviață