Sărbătorind 100 de toamne cu domnul Dumitru Negrea, veteran de război!

14.10.2019

            Săptămâna aceasta am dorit să fim alături de domnul maior (rtr.) Dumitru Negrea la împlinirea celor 100 de ani de viață. Doamna Zenovia, soția distinsului veteran, ne-a povestit cum au petrecut împreună 72 de ani de căsnicie. În fiecare zi a vieții au fost motivați de dragostea unuia pentru celălalt.
            Doamna Zenovia ne-a istorisit cum s-au căsătorit chiar după război, în 1946, pe o vreme când era mare foamete în zona Sucevei, satul Valea Moldovei. Au luat decizia de a părăsi căminul părintesc și au luat drumul spre București, cu gândul la o viață mai bună, mergând mai mult pe jos decât cu trenul. Timp de zece ani au muncit să-și strângă bani pentru a-și cumpăra o casă în satul natal, soțul fiind parte dintr-o familie numeroasă cu unsprezece frați. Toate câte au adunat până astăzi se datorează muncii lor. Astfel, domnul Dumitru a găsit o slujbă în cadrul poliției. Mai târziu a lucrat ca agent fiscal, apoi agent agricol, muncitor în construcții și a ieșit la pensie din slujba de magazioner. Soția sa a fost mai întâi menajeră și apoi s-a angajat la un magazin de confecții.
            În viață, pe măsură ce trec anii, suntem adesea provocați „să ne reinventăm” și cu fiecare obstacol depășit devenim mai puternici și mai înțelepți. Soții Negrea sunt pensionari de peste treizeci de ani și acum sunt liniștiți la casa lor. Își amintesc de problemele și lipsurile pe care le-au îndurat, însă le-au învins. Ne-au vorbit cu mândrie și despre singura fiică, doamna Rodica, care lucrează ca asistent medical principal la Policlinica M.A.I.
            Când am întrebat despre perioada războiului, doamna Zenovia  și-a amintit cum satul lor a fost chiar pe linia frontului. Prin urmare, familiile au fost evacuate într-un alt sat peste munți, luând cu ei doar ce puteau duce în spate. Au stat acolo aproape un an, iar la întoarcere satul avea miros de pustiu,  de moarte și durere. Peste tot erau „bălării”, cimitire și boală. Domnul Dumitru a participat pe front aproape trei ani cu Regimentul Grăniceri. Nu prea vrea să mai vorbească despre acea perioadă, reprezintă trecutul și pentru că în timpul războiului și-a pierdut și mama.
            La finalul vizitei i-am rugat să ne transmită gândurile și sfaturile lor pentru cei tineri. Eram curioși ce este mai important la apusul vieții. „Dragii mei să fiți cinstiți, să munciți cu drag, să nu vă speriați de greutățile de astăzi, întrucât ziua de mâine poate fi cea victorioasă. Să trăiți astfel încât să nu aveți regrete”!
             
Text: Mr. Diana Iuga /Photo: Plt.adj. Răzvan Nae
***
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul doamnei Zenovia Negrea.
 
#mapn #ArmataRomâniei
#dcvp
#VeteraniiArmateiRomaniei