APĂRĂM VETERANII !!! cu Gheorghe Budan 29.05.2020
Vizitarea veteranului de război cpt. (rtr.) Gheorghe Budan, de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului
În urma unei solicitări la TEL VERDE 0800 410 990 - sprijin veterani de război, o echipă a Direcției calitatea vieții personalului s-a deplasat la domiciliul veteranului de război, căpitan (rtr ) Gheorghe Budan, în vârstă de 102 de ani, din sectorul 5, București, în vederea asigurării unor produse alimentare, de bază.
Căpitanul Budan a participat la război între anii 1941-1945, cu Regimentul 23 Infanterie Bârlad, venerabilul veteran fiind decorat cu Medalia ”Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”.
Acţiunea se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
Sursă foto: Valentin Ciobârcă
Căpitanul Budan a participat la război între anii 1941-1945, cu Regimentul 23 Infanterie Bârlad, venerabilul veteran fiind decorat cu Medalia ”Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”.
Acţiunea se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
Sursă foto: Valentin Ciobârcă
Vizitarea veteranei de război Fevronia Breahnă, de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului
Continuă acordarea sprijinului veteranilor de război în urma solicitărilor telefonice, la numărul de TEL VERDE 0800 410 990 - sprijin veterani de război.
O echipă a Direcției calitatea vieții personalului s-a deplasat și astăzi (07 aprilie 2020) la domiciliul veteranei de război, Fevronia Breahnă, în vârstă de 97 de ani, din sectorul 5, București, în vederea asigurării unor produse alimentare, de bază.
Veterana noastră este născută la data de 21 decembrie 1923, în localitatea Dobârceni, județul Botoșani, într-o familie cu unsprezece copii (doi băieți și nouă fete), fiind al doilea copil al familiei.
Tatăl și-a desfășurat activitatea în cadrul școlii din comună, fiind învățător, iar mama casnică s-a ocupat de creșterea copiilor. În cadrul familiei și a gospodăriei fiecare avea stabilit clar rolul. Familia se putea mândri că la momentul respectiv avea o gospodărie frumoasă, cu multe animale, utilaje pentru lucrul câmpului, casa mobilată și spațioasă.
Odată cu începerea războiului, în urma primirii Ordinului de evacuare, familia a trebuit să părăsească meleagurile natale, să renunțe la toată agoniseala și să se mute în București.
Aici, doamna Fevronia, timp de trei ani a urmat cursurile școlii de asistente din cadrul Spitalului unificat Brâncovenesc (305).
Considerat cel mai modern și mai bine utilat spital al Bucureștiului din prima jumătate a secolului XIX-lea, Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în perioada 1835-1838 de Safta Brâncoveanu, în zona Pieței Unirii de astăzi. Spitalul a fost gândit pentru ajutorarea oamenilor săraci și a funcționat având la bază veniturile de la moșiile donate de ctitoră.
La inaugurare avea 60 de paturi și a fost constituit în același timp și ca școală medicală. Pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial acesta a funcționat ca spital militar cu 500 de paturi.
„Dis-de-dimineață eram la patul bolnavilor, iar după-amiaza, până se lăsa seara, la cursuri”.
Pe 4 aprilie 1941, spitalul a fost bombardat pentru prima dată de către ruși.
„Veneau rușii razant pe deasupra spicelor de grâu și mitraliau tot ceea ce mișca. A fost prăpăd. A trebuit să ne adăpostim într-un șanț aflat în apropierea Bisericii Bălașa. Bombele cădeau precum stropii de ploaie. Jumătate din personalul medical al spitalului a fugit din calea terorii. Nu mi-a fost teamă, am rămas pentru că mă obișnuisem deja. Tot timpul eram printre bolnavi”.
În acele vremuri, își amintește că „eram puține asistente și trebuia să te ocupi de un număr mare de bolnavi, care din cauza lipsei spațiului din saloane mulți erau întinși pe niște saltele pe holurile spitalului.
Am văzut cazuri deosebite de oameni răniți și mutilați de ororile războiului. Cei mai suferinzi erau cei cu fracturi de bazin, li se făceau injecții cu antibiotice și calmante pentru alinarea durerilor. Mai erau cei cu fracturi de femur, li se puneau atele sau diferite sisteme de prindere rudimentare.
Îmi amintesc cu oarecare tristețe de un bolnav de epilepsie care a făcut o criză cu puțin timp înainte de operație. A fost groaznic”.
Pe toată durata războiului și-a desfășurat activitatea ca asistentă în cadrul blocului operator al spitalului. După război și-a continuat activitatea tot în cadrul spitalului, ieșind la pensie la vârsta de 56 de ani.
„Îmi amintesc că m-am căsătorit la vârsta de 24 de ani, soțul fiind tehnician la telefoane, murind săracul după numai 10 ani de căsnicie din cauza astmului pulmonar, dobândit din cauza condițiilor deosebit de grele de trai din acele vremuri.
Dintre toți frații, astăzi mai trăiesc două surori, Tania în vârstă de 82 de ani și Ileana în vârstă de 80 de ani”.
Doamna Fevronia se poate bucura de faptul că este sănătoasă, plină de viață și optimism.
Are un respect deosebit pentru haina militară, amintindu-și că, atunci când era copil, „ femeile făceau o reverență, iar bărbații își scoteau pălăria atunci când vedeau un militar, iar toate fetele erau îndrăgostite de cei care purtau haina militară”.
Doamna Breahnă a fost întotdeauna o femeie credincioasă făcându-și zilnic rugăciunile.
Text: Mirela Florian
Foto: Valentin Ciobârcă
O echipă a Direcției calitatea vieții personalului s-a deplasat și astăzi (07 aprilie 2020) la domiciliul veteranei de război, Fevronia Breahnă, în vârstă de 97 de ani, din sectorul 5, București, în vederea asigurării unor produse alimentare, de bază.
Veterana noastră este născută la data de 21 decembrie 1923, în localitatea Dobârceni, județul Botoșani, într-o familie cu unsprezece copii (doi băieți și nouă fete), fiind al doilea copil al familiei.
Tatăl și-a desfășurat activitatea în cadrul școlii din comună, fiind învățător, iar mama casnică s-a ocupat de creșterea copiilor. În cadrul familiei și a gospodăriei fiecare avea stabilit clar rolul. Familia se putea mândri că la momentul respectiv avea o gospodărie frumoasă, cu multe animale, utilaje pentru lucrul câmpului, casa mobilată și spațioasă.
Odată cu începerea războiului, în urma primirii Ordinului de evacuare, familia a trebuit să părăsească meleagurile natale, să renunțe la toată agoniseala și să se mute în București.
Aici, doamna Fevronia, timp de trei ani a urmat cursurile școlii de asistente din cadrul Spitalului unificat Brâncovenesc (305).
Considerat cel mai modern și mai bine utilat spital al Bucureștiului din prima jumătate a secolului XIX-lea, Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în perioada 1835-1838 de Safta Brâncoveanu, în zona Pieței Unirii de astăzi. Spitalul a fost gândit pentru ajutorarea oamenilor săraci și a funcționat având la bază veniturile de la moșiile donate de ctitoră.
La inaugurare avea 60 de paturi și a fost constituit în același timp și ca școală medicală. Pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial acesta a funcționat ca spital militar cu 500 de paturi.
„Dis-de-dimineață eram la patul bolnavilor, iar după-amiaza, până se lăsa seara, la cursuri”.
Pe 4 aprilie 1941, spitalul a fost bombardat pentru prima dată de către ruși.
„Veneau rușii razant pe deasupra spicelor de grâu și mitraliau tot ceea ce mișca. A fost prăpăd. A trebuit să ne adăpostim într-un șanț aflat în apropierea Bisericii Bălașa. Bombele cădeau precum stropii de ploaie. Jumătate din personalul medical al spitalului a fugit din calea terorii. Nu mi-a fost teamă, am rămas pentru că mă obișnuisem deja. Tot timpul eram printre bolnavi”.
În acele vremuri, își amintește că „eram puține asistente și trebuia să te ocupi de un număr mare de bolnavi, care din cauza lipsei spațiului din saloane mulți erau întinși pe niște saltele pe holurile spitalului.
Am văzut cazuri deosebite de oameni răniți și mutilați de ororile războiului. Cei mai suferinzi erau cei cu fracturi de bazin, li se făceau injecții cu antibiotice și calmante pentru alinarea durerilor. Mai erau cei cu fracturi de femur, li se puneau atele sau diferite sisteme de prindere rudimentare.
Îmi amintesc cu oarecare tristețe de un bolnav de epilepsie care a făcut o criză cu puțin timp înainte de operație. A fost groaznic”.
Pe toată durata războiului și-a desfășurat activitatea ca asistentă în cadrul blocului operator al spitalului. După război și-a continuat activitatea tot în cadrul spitalului, ieșind la pensie la vârsta de 56 de ani.
„Îmi amintesc că m-am căsătorit la vârsta de 24 de ani, soțul fiind tehnician la telefoane, murind săracul după numai 10 ani de căsnicie din cauza astmului pulmonar, dobândit din cauza condițiilor deosebit de grele de trai din acele vremuri.
Dintre toți frații, astăzi mai trăiesc două surori, Tania în vârstă de 82 de ani și Ileana în vârstă de 80 de ani”.
Doamna Fevronia se poate bucura de faptul că este sănătoasă, plină de viață și optimism.
Are un respect deosebit pentru haina militară, amintindu-și că, atunci când era copil, „ femeile făceau o reverență, iar bărbații își scoteau pălăria atunci când vedeau un militar, iar toate fetele erau îndrăgostite de cei care purtau haina militară”.
Doamna Breahnă a fost întotdeauna o femeie credincioasă făcându-și zilnic rugăciunile.
Text: Mirela Florian
Foto: Valentin Ciobârcă
Vizitarea veteranului de război mr. (rtr.) Constantin RADA, de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului
În urma unei solicitări la TEL VERDE 0800 410 990 - sprijin veterani de război, o echipă a Direcției calitatea vieții personalului s-a deplasat la domiciliul veteranului de război, maior (rtr.) Constantin RADA, în vârstă de 96 de ani, din București, în vederea asigurării unor produse alimentare, de bază.
Distinsul veteran s-a născut la data de 22.11.1923, în comuna Strejești, jud. Romanați (astăzi jud.Olt), într-o familie de agricultori cu trei copii, doi băieți și o fată.
Viața acestuia este o întreagă enciclopedie, fiind nevoit să muncească de la vârsta de 13 ani, lucrând ca „băiat de prăvălie” .
„Când a început războiul aveam vârsta de 18 ani. Am fost încorporat la Regimentul 3 Transmisiuni din Caracal. De aici, am fost trimiși în comuna Dărăști din jud. Ilfov, pentru instrucție. Eram cazați la oameni acasă, primind hrană de la unitățile militare. După această perioadă de instrucție am fost trimiși la Cotroceni, la Regimentul 3 Transmisiuni Aero, unde am însușit alfabetul Morse.
Am fost repartizați în final în pădurea Băneasa, unde ne-am perfecționat în acest limbaj.
Din tot regimentul, jumătate au fost trimiși pe front și jumătate au rămas pe loc.
Țin minte, cu emoție, că am ieșit la raport și am cerut să fiu repartizat, oriunde, împreună cu un coleg de școală și un bun prieten al meu, dar nu mi s-a aprobat, iar el a fost trimis pe front și eu am fost repartizat la Aeroportul Pipera, la o centrală telefonică.
Cu tristețe am aflat că prietenul meu a murit pe frontul din Ungaria, călcând pe o mină.
La un moment dat comandantul nostru a fost somat să depună armele, dar acesta a refuzat, motivând faptul că nu are de ce să depună armele din moment ce noi suntem aliați cu rușii.
Acest lucru ne-a costat, fiind obligați să plecăm, în mare parte, pe front”, ne relatează domnul Rada.
Pentru faptele de arme de pe câmpul de luptă domnul Rada a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”.
Distinsul veteran de război a dus o viață fără excese alimentare, nu a fumat și a fost foarte activ, muncind cu devotament și dăruire.
„Țin minte că mă trezeam la ora 5.00 dimineața, mâncam o ciorbă și mai mă întorceam acasă în jurul orei 1.00 noaptea. Nu erau mijloace multe de transport pe vremea aceea. A fost foarte greu, dar am trecut cu bine peste toate greutățile”, povestește cu emoție în glas domnul Rada.
Chiar dacă soția are acum probleme medicale, se bucură că are în jurul dânsului doi copii, doi nepoți și o strănepoată, acum în vârstă de 3 ani.
„Cea mai mare bucurie a mea a fost și sunt copiii mei, nepoții și strănepoții, cu care mă mândresc și care îmi fac viața frumoasă”, ne relatează cu seninătate distinsul veteran.
Această vizită se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
*
Ministerul Apărării Naționale a decis înființarea unei linii telefonice TELVERDE, cu numărul de apel 0800.410.990, pentru sprijinirea veteranilor și văduvelor de război pe perioada stării de urgență, în perioada măsurilor de prevenire a efectelor pandemiei COVID-19.
În prezent, 4. 098 veterani de război și 104 văduve de război se află în evidențele Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, Casei de pensii sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Pensii Publice.
Text: Mirela Florian
Foto: Slt. Mistreanu Constantin Viorel
Distinsul veteran s-a născut la data de 22.11.1923, în comuna Strejești, jud. Romanați (astăzi jud.Olt), într-o familie de agricultori cu trei copii, doi băieți și o fată.
Viața acestuia este o întreagă enciclopedie, fiind nevoit să muncească de la vârsta de 13 ani, lucrând ca „băiat de prăvălie” .
„Când a început războiul aveam vârsta de 18 ani. Am fost încorporat la Regimentul 3 Transmisiuni din Caracal. De aici, am fost trimiși în comuna Dărăști din jud. Ilfov, pentru instrucție. Eram cazați la oameni acasă, primind hrană de la unitățile militare. După această perioadă de instrucție am fost trimiși la Cotroceni, la Regimentul 3 Transmisiuni Aero, unde am însușit alfabetul Morse.
Am fost repartizați în final în pădurea Băneasa, unde ne-am perfecționat în acest limbaj.
Din tot regimentul, jumătate au fost trimiși pe front și jumătate au rămas pe loc.
Țin minte, cu emoție, că am ieșit la raport și am cerut să fiu repartizat, oriunde, împreună cu un coleg de școală și un bun prieten al meu, dar nu mi s-a aprobat, iar el a fost trimis pe front și eu am fost repartizat la Aeroportul Pipera, la o centrală telefonică.
Cu tristețe am aflat că prietenul meu a murit pe frontul din Ungaria, călcând pe o mină.
La un moment dat comandantul nostru a fost somat să depună armele, dar acesta a refuzat, motivând faptul că nu are de ce să depună armele din moment ce noi suntem aliați cu rușii.
Acest lucru ne-a costat, fiind obligați să plecăm, în mare parte, pe front”, ne relatează domnul Rada.
Pentru faptele de arme de pe câmpul de luptă domnul Rada a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”.
Distinsul veteran de război a dus o viață fără excese alimentare, nu a fumat și a fost foarte activ, muncind cu devotament și dăruire.
„Țin minte că mă trezeam la ora 5.00 dimineața, mâncam o ciorbă și mai mă întorceam acasă în jurul orei 1.00 noaptea. Nu erau mijloace multe de transport pe vremea aceea. A fost foarte greu, dar am trecut cu bine peste toate greutățile”, povestește cu emoție în glas domnul Rada.
Chiar dacă soția are acum probleme medicale, se bucură că are în jurul dânsului doi copii, doi nepoți și o strănepoată, acum în vârstă de 3 ani.
„Cea mai mare bucurie a mea a fost și sunt copiii mei, nepoții și strănepoții, cu care mă mândresc și care îmi fac viața frumoasă”, ne relatează cu seninătate distinsul veteran.
Această vizită se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
*
Ministerul Apărării Naționale a decis înființarea unei linii telefonice TELVERDE, cu numărul de apel 0800.410.990, pentru sprijinirea veteranilor și văduvelor de război pe perioada stării de urgență, în perioada măsurilor de prevenire a efectelor pandemiei COVID-19.
În prezent, 4. 098 veterani de război și 104 văduve de război se află în evidențele Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, Casei de pensii sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Pensii Publice.
Text: Mirela Florian
Foto: Slt. Mistreanu Constantin Viorel
Vizitarea veteranului de război col. (rtr.) Constantin Gheorghe de către reprezentanți ai Centrului Militar Zonal Cluj
Colonelul (rtr.) Constantin Gheorghe în vârstă de 89 de ani este unul din puţinii veterani de război pe care îi mai avem. În aceste momente grele gândul nostru este la ei şi încercăm să îi sprijinim cu ce putem. A venit momentul să îi apărăm noi pe ei.
În urma solicitării ajutorului şi pentru minimizarea expunerii la riscul de a fi contaminat, un militar din cadrul Centrului Militar Cluj s-a deplasat în locul acestuia la farmacie pentru a-i asigura medicamentele necesare. Acţiunea se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
Sursă: CMZ Cluj
Vizitarea veteranului de război Gheorghe Bârzu, 92 de ani, de către reprezentanți ai Bazei 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu” Bacău
Militari din cadrul Bazei 95 Aeriană "Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu" s-au deplasat la domiciliul veteranului de război Gheorghe Bârzu, în vârstă de 92 de ani, din judeţul Bacău, în vederea asigurării unor servicii medicale solicitate telefonic de acesta.Acţiunea se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
.O linie telefonică TELVERDE, cu numărul de apel 0800.410.990 destinată veteranilor de război și a văduvelor de război a fost înființată și este deja funcțională. Ea este destinată semnalării tuturor situațiilor deosebite în care s-ar putea afla veteranii de război, fără susținători sau alte forme de ajutor direct. Programul de funcționare al liniei telefonice TELVERDE este: între 08.00 – 20.00 (de luni până vineri) și între orele 08.00 – 16.00 (sâmbătă și duminică).
Sursă: facebook MApN
Vizitarea veteranului de război slt. (rtr.) Ștefan Grosu, 98 de ani, de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului
Sublocotenentul Ștefan Grosu este unul dintre românii care a văzut cu ochii lui atrocitățile unui război. La cei 98 de ani ai săi, încă își mai amintește cu precizie toate localitățile prin care a trecut atunci când a fost pe front. Are în memorie peisajele care înconjurau locul în care era poziționată unitatea sa de tunuri antitanc. „Pe front nu e nimic bun. Acolo e iadul şi trebuie să trăiești în el”.În urma unei solicitări telefonice, la numărul TELVERDE 0800 410 990 - sprijin veterani de război, o echipă a Ministerului Apărării Naționale s-a deplasat la domiciliul domnului Grosu Ștefan, din sectorul 1, București, în vederea asigurării unor produse alimentare, de bază.
Acţiunea se înscrie în cadrul aplicării măsurilor din Planul de sprijin al veteranilor de război, pe perioada stării de urgenţă.
Foto:Valentin Ciobârcă
Sursa: facebook MApN
Vizitarea veteranului de război col. (rtr.) Pantilimon Moroșanu, 93 de ani, de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului
„- Cum stați cu sănătatea, domnule colonel ?- Binișor, pot să spun că sunt bine, la vârsta mea de 93 de ani.
- Vă este teamă de virus?
- Eu am apucat tifosul. În două săptămâni, în satul meu Poiana din Neamț au murit jumătate din bărbați. Tatăl meu s-a stins din viață la 45 de ani, răpus de tifos exantematic. Mama mea a supraviețuit acestei boli neiertătoare și a trebuit să ne crească singură, cinci copii.
Eu sunt obișnuit cu greul. De mic am cunoscut rigorile vieții de la țară. De la vârsta de 6-7 ani mergeam cu animalele la păscut, aveam la mine doar un pic de mămăligă și uneori fructe. La 17 ani am plecat la război.
În perioada războiului mă aflam la Breaza la o Școală de subofițeri. Părinții au fost evacuați în Botoșani, iar noi, premilitarii am fost trimiși de la Breaza la Brașov.
Pe front am plecat în anul 1944. Am plecat pe jos de la Târgul Neamț până la Focșani, timp de trei luni de zile - februarie, martie, aprilie.
După 23 august 1944, ne-am întors la Breaza, iar nemții în retragere, împușcau tot ce găseau în cale. Țin minte că toate străzile erau pline de motorină și benzină. Noi a trebuit să fugim din calea acestora să nu ne omoare și ne-am ascuns în pădurile din Valea Prahovei. Am stat trei zile fără mâncare, dar am supraviețuit.
După război, am plecat din Breaza până acasă, pe jos. Am ajuns de-abia în luna decembrie.
Am stat acasă o perioadă de aproximativ 2 ani, după care m-am angajat la Ministerul de Interne, ca subofițer. Între timp, am absolvit Școala de ofițeri jandarmi, iar după 12 ani de activitate am fost trecut în rezervă.
Ulterior m-am angajat la o tipografie. Cu colegii de muncă m-am înțeles întotdeauna foarte bine. Aceștia mi se adresau întotdeauna cu „Nea Muri”.
Am ieșit la pensie de la tipografie după 43 de ani de vechime în muncă și în toată această perioadă, nu am avut nici o zi de concediu medical.
M-am căsătorit în anul 1953, iar după un an am avut și un băiat.
Din nefericire, acum 9 ani de zile am rămas fără soție și fără băiat.
Acum mă mai vizitează nepoata și cele două strănepoate, îmi mai alungă puțin singurătatea."
- Nea Muri, să ai grijă de dumneata! Să nu ieși din casă. Dacă ai nevoie de ceva de la farmacie sau magazin să ne suni pe noi. Noi venim cât de repede. Nu putem să vă strângem mâna, dar vă salutăm cu respect și vă dorim multă, multă sănătate!
- Mulțumesc frumos pentru vizită. Doamne ajută să ne vedem cu bine și data viitoare! Sănătate la toți militarii.
Foto:Valentin Ciobârcă
Sursa: Facebook MApN
Vizitarea veteranilor și văduvelor de război de către militari din garnizoana Buzău
Militarii din garnizoana Buzău au răspuns prezent la solicitarea veteranilor de război și a militarilor în retragere pentru asigurarea medicamentelor, cu suportarea cheltuielilor. De asemenea, militarii garnizoanei Buzău au completat nevoile de hrană care acoperă necesitățile de bază ale beneficiarilor prin resurse proprii.Militarii au fost răsplătiți cu un salut militar în semn de respect și politețe, receptat în aceeaşi poziţie de drepţi a trupului şi de maximă vibraţie a inimii, întărind convingerea că după inevitabila finalizare a serviciului militar, fiecare dintre noi beneficiem de apartenenţa la un corp de elită.
Comenduirea Garnizoanei Buzău sprijină veteranii de război și militarii în retragere aflați în situații deosebite, fără susținători, pe perioada stării de urgență, pentru asigurarea mijloacelor de subzistență și a medicamentelor, în vederea minimizării expunerii lor în afara locuințelor, prin colaborarea cu Primăria municipiului Buzău și Consiliul Județean Buzău.
Sursă text/foto: MM principal Iulian Cadulencu Vizitarea veteranilor de război din municipiul Suceava
Militarii Batalionului 1 CIMIC (cooperare civili-militari) din București au distribuit pe data de 05 aprilie 2020, alimente și produse de igienă veteranilor de război din municipiul Suceava.
Militarii Batalionului 1 CIMIC au distribuit, în această perioadă, aproximativ 1.000 de pachete cu produse alimentare și 1.000 de pachete cu produse de igienă persoanelor vârstnice din zone afectate de coronavirus din județul Suceava și din localități greu accesibile din zona Dâmbovicioara, județul Argeș.
Produsele au fost oferite de un donator care a dorit să rămână anonim, iar activitatea de transport și distribuire a acestor produse se va face de militari din Batalionul 1 CIMIC București, în colaborare cu reprezentanții autorităților locale care au identificat și stabilit beneficiarii acestor forme de sprijin.
Alătură-te și tu grupului ”România, fii puternică!”
Foto: lt. Andrei Vicol
Sursă: Facebook MApN