Vizită la veteranul de război Ștefan CEAUȘ 19.06.2020
Adevăraţii învingători nu sunt cei care ajung în vârf, ci cei care ajung cel mai departe pe drumurile cele mai rele!„Când eram pe front, cel mai greu a fost cu gerul și foamea. Am fost încercuiți o săptămână, izolați de unitatea noastră, fără mâncare, fără apă... mâncam zăpadă ca să supraviețuim. Era sfârșit de noiembrie 1942, în apropiere de poalele munților Caucaz ”
În acest fel și-a început povestea domnul Ștefan Ceauș, veteran de război, în vârstă de 99 de ani. Aștepta de multă vreme să-i scrie cineva povestea, ca amintirile unui supraviețuitor.
„S-a spart frontul și am reușit să ieșim din încercuire, mai multe unități au reușit să scape printre care și a mea. Eram într-o companie de cercetare și eram în față când ne-au atacat rușii. Ne-am retras pe dealuri, înspre trupele noastre, dar nu i-am mai găsit; erau doar urme pe zăpadă ce anunțau direcția de retragere. Locotenentul meu mi-a ordonat să mențin poziția până vine agentul de legătură cu noi ordine. Agentul a fost rănit și n-a mai putut veni; la fel și locotenentul. Noi am rămas izolați de plutonul nostru în noiembrie 1942, 4 mașini cu militari din Compania vânători de munte purtată, din Batalionul specialități moto. Rușii se apropiau din vale, i-am văzut la nici 300 de metri de noi, urcau pe firul văii spre un platou mic. Când am văzut situația aceasta, mi-am luat inima în dinți și le-am spus camarazilor, măi fraților, hai să încercăm să fugim, să găsim vreo breșă, să nu ne prindă rușii și să cădem prizonieri. Și am plecat cu mașinile, eu în față, deoarece eram șofer cu experiență de dinainte de război și păstrând distanța de 50 de metri între noi, întrucât se tot bombarda. Am luat-o prin locul unde zăpada era mai puțin înnegrită deoarece nu loviseră încă proiectilele inamicului, însă un proiectil de artilerie mi-a lovit camionul în partea din spate, a distrus două cauciucuri și tot ce era lemn pe șasiu. A rămas doar mașina cu scheletul metalic și cabina. Când am fost atins de bombă, am văzut mult fum, dar eram cu piciorul pe accelerație și motorul mergea așa că am continuat, celelalte trei mașini mă urmau. După mai mult de 5 km am dat de Batalionul infanterie moto.”
Din cauza restricțiilor impuse de autorități pentru prevenirea și limitarea răspândirii COVID -19, reprezentanții Direcției calitatea vieții personalului, au desfășurat doar o scurtă vizită la domiciliul domnului Ștefan Ceauș. Așteptăm însă cu nerăbdare să mai ascultăm și alte povești cu ocazia sărbătorii împlinirii a 100 de ani de viață, la începutul anului 2021.
Domnul „Fănică” ne-a făcut cunoștință cu Ioana, singura lui nepoată, pe care o iubește tare mult. Ioana este studentă la Facultatea de Medicină Dentară din București și „raza de soare ce luminează apusul vieții bunicului ei”.
Ernest Fitzgerald spunea că adevăraţii învingători nu sunt cei care ajung în vârf, ci cei care ajung cel mai departe pe drumurile cele mai rele. Știm că istoria consemnează bătălia pentru Stalingrad ca fiind una dintre cele mai dure şi îndelungate lupte din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu pierderi uriaşe de vieţi omeneşti, de o parte şi de cealaltă.
Domnul Ștefan este mărturia faptului că a renunța nu este o opțiune pentru militari.
Acest proiect de suflet beneficiază de sprijinul Fornetti Románia, Luna Solai, Magiun de prune Topoloveni, S.C. Jidvei, Cofetăria Piticot și S.C. Display Total Grup SRL.
Text/FOTO: Direcția calitatea vieții personalului
#VeteraniDeRazboi #DCVP #MApN