Direcția calitatea vieții personalului

Felicitarea domnului cpt. (rtr.) Ștefan CAȘMIR, veteran de război
01.12.2020


LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
 
La mulți ani cu sănătate domnului cpt. (rtr.) Ștefan CAȘMIR, veteran de război, care în această zi istorică, 01 Decembrie 2020, împlinește frumoasa vârstă de 94 ani!
 
„La 14 ani am plecat de acasă ca ucenic la un mare atelier de mecanică, din Timișoara. Fiind cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei, îmi doream să învăț cât mai repede o meserie și să pot fi de ajutor. La intrarea României în război, armata a rechiziționat toate atelierele din apropierea gării pentru a sprijini armata în timpul războiului. Noi eram 4 tineri ucenici și am fost întrebați dacă nu vrem să rămânem să lucrăm acolo. Am lucrat la acel atelier de reparații până în februarie 1944, când mi s-a recomandat să mă înrolez voluntar să plec pe front, întrucât ar fi redus din anii prevăzuți pentru serviciul militar obligatoriu. Am participat la instruire timp de 3 luni cu Batalionul 5 Instrucție Auto din Timișoara. Am parcurs cursurile necesare pentru obținerea permisului de conducere auto și am făcut parte din echipajul mobil de reparații și aprovizionare a trupelor, ca anexă a Corpului 7 Armată. Am străbătut mulți kilometri în sprijinul trupelor române și sfârșitul războiului ne-a găsit la Petrov, în Cehoslovacia.
Pe 2 iulie 1945 ne-am întors în țară, pe la Arad. Când am trecut granița, căpitanul Gheorghe Catană, comandantul nostru, a oprit convoiul. Toți militarii au debarcat, au îngenunchiat și au sărutat pământul. Nu pot să exprim în cuvinte sentimentul de a ști că sunt din nou pe pământ românesc. Aveam doar 19 ani, dar tinerețea trecuse.
Mi-a ajutat Cel de Sus să scap cu viață din război. Îmi amintesc cum între Revelion și Anul Nou transportam pâine pentru camarazii noștri și, ajungând la o trecere peste Tisa, am văzut că podul fusese bombardat. Când trebuia să trecem pe podul de pontoane amenajat de geniști, convoiul a fost atacat cu proiectile. Ne-am adăpostit și când a încetat atacul am continuat până la destinație. Am dormit adesea sub cerul liber, uneori în niște barăci unde mișunau șobolanii, am suferit de frig, de căldură, de foame și de sete și mulți dintre camarazii mei au rămas căzuți pe tărâm străin.
După încheierea războiului am continuat stagiul militar obligatoriu la Craiova, apoi la Ghergani, județul Dâmbovița și apoi în București. În ianuarie 1946 am fost lăsat la vatră și m-am întors la familie, în satul Brândușa, județul Dolj. Ulterior, m-am angajat ca mecanic auto la Atelierele CFR Grivițade unde am ieșit la pensie”, ne-a relatat în luna iunie a.c., distinsul veteran de război.
 
Domnul Ștefan se bucură acum de prezența celor două două fiice, a nepoților și a strănepoților.
 
Cinste și onoare veteranilor de război!
 
Acest proiect de suflet beneficiază de sprijinul Fornetti Románia, Luna Solai, Magiun de prune Topoloveni, S.C. Jidvei, Cofetăria Piticot și S.C. Display Total Grup SRL.
 
Text/FOTO: Direcția calitatea vieții personalului