VIZITĂ LA VETERANA DE RĂZBOI asistentă medicală CHIRA ELENA, din data de 23.03.2018

 


Doar eu și cu farmacista am scăpat din bombardamentul asupra spitalului”.
În cadrul programului „Acasă la veterani”, reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului au vizitat-o pe doamna Elena CHIRA, veteran de război. O vizită cu o puternică încărcătură emoțională în care doamna Elena și-a deschis sufletul împărtășindu-ne câteva dintre poveștile de viață trăite de domnia sa.
Doamna Elena s-a născut la data de 15.12.1920 în comuna Lăpușata din județul Vâlcea, într-o familie simplă de agricultori cu cinci copii (4 fete și 1 băiat), dânsa fiind cea mai mare. Dintre toți frații mai trăiește o singură soră care locuiește în localitatea Copăceni, județul Vâlcea, de profesie tot asistentă medicală , astăzi pensionară.
A absolvit școala gimnazială în comuna natală după care a urmat, timp de doi ani, cursurile Școlii de surori medicale în cadrul Spitalului Giulești-București.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat la Spitalul de Urgență Mina Minovici ca soră medicală în cadrul secției de chirurgie.
„Mergeam cu salvările adunând răniții și acordându-le primul ajutor. Am văzut multe. De la picioare și brațe rupte, până la mutilări ce nu pot fi explicate în cuvinte. Nu făceam diferențe între români și străini”.
„Cel mai traumatizant moment, pe care l-am trăit, a fost acela când am scăpat împreună cu o colegă, farmacistă, din bombardamentul asupra spitalului. Dumnezeu a avut grijă de mine. Săraca, a supraviețuit bombardamentului, dar a murit câțiva ani mai târziu.
 Mă găseam la parter când nemții, în retragere, au început să bombardeze spitalul. Duduia pământul. Administratorul spitalului ne-a trimis pe toți să ne ascundem în subsol. Am fost scoasă de sub dărâmături după mai bine de câteva ore, cu arsuri pe față, picioare și brațe. Arsuri de gradul I, II și III. Mulți și-au găsit aici sfârșitul. Au trebuit să sape după mine că să mă poată scoate. Am fost internată la Spitalul Bucur aproximativ o lună, timp în care am suportat niște dureri inimaginabile. Eram toată roșie, o carne vie. Tata a primit o telegramă cum că aș fi murit. A venit într-o fugă la București. Când m-a văzut cum arăt i s-a făcut rău. M-a luat acasă unde am stat aproape două luni”.
„M-am întors în București și am continuat să lucrez la Sanatoriul Antoniu. Îmi amintesc că trebuia să te ții de nas ca să poți lucra din cauza mirosului insuportabil de la cadavrele rămase în urma bombardamentelor.”
După război, doamna Chira și-a continuat activitatea la Spitalul Floreasca de unde, în anul 1977, a ieșit la pensie. Imediat după război s-a căsătorit. Se poate mândri cu două fete ce și-au ales profesia de inginer și 3 nepoți.
„Pe soț l-am cunoscut pe front, era telefonist”.
Din anul 2005 este văduvă, soțul decedând la vârsta de 82 de ani. Se deplasează cu ajutorul unui cadru metalic în urma unui accident, suferit acum un an de zile, în care și-a fracturat șoldul.
„Mi-a plăcut mult medicina, dar provenind dintr-o familie simplă de la țară, posibilitățile au fost limitate, neputând să ajung medic”.

*****
În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (circa 92.000 de militari decedaţi). În prezent, mai sunt în viaţă aproximativ 9.000 de veterani de război, circa 280 de văduve de război şi în jur de 66.000 de văduve de veterani de război.
„Acasă la veterani” este un program de vizite la domiciliul veteranilor de război, în mod deosebit la cei care nu mai au familie, care sunt singuri, de regulă în ziua împlinirii unor vârste (peste 95 de ani). 
Top