Vizită la doamna Popa Petrica - văduvă de veteran de război -

09.05.2019

 
          Cu deosebită emoție doamna Popa Petrica, văduvă de veteran de război, în vârstă de 96 de ani, a primit vizita reprezentanților Direcției calitatea vieții personalului, în cadrul proiectului „Acasă la veterani”.
          Doamna Petrica s-a născut în București, pe data de 22.03.1923, într-o familie cu 5 copii, domnia sa fiind cea mai mare.
          S-a căsătorit de tânără, în anul 1943 cu Popa Ioan, iar după un an soțul a fost chemat pe front.
          „Am dus-o foarte greu, când a început războiul, țin minte că se bombarda zi și noapte. Copilul era mic, avea 3 luni. Când a plecat soțul pe front mi-a zis cu lacrimi în ochi să am grijă de copil că el nu știe dacă o să se mai întoarcă. Dumnezeu a ținut cu el și s-a întors viu și nevătămat.
           A fost groaznic în război. De frica bombardamentelor nu ne mai culcam, așteptam să dea alarma în orice clipă. O bombă a nimerit aproape de casa unde locuiam, iar toate geamurile au fost sparte.
          Îmi aduc aminte că la un moment dat, când s-a dat alarma, am luat copilul în brațe și am fugit la șosea. Toată lumea fugea, cei care aveau mașini ieșeau din București. Am făcut și eu semn la o mașină, a oprit, am urcat copilul, dar eu nu am mai apucat să mă urc și mașina a plecat. Mi s-a făcut rău, am crezut că am pierdut copilul, dar la un moment dat cineva a oprit mașina și am putut să mă urc. Când am luat copilul în brațe am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu, așa bucuroasă eram.
          Au fost vremuri grele. De multe ori stăteam ascunsă în podul casei de frica inamicilor”, ne relatează doamna Popa.
          Domnul Ioan a participat pe front în perioada 1944-1945, cu Regimentul 4 moto, având  gradul de sublocotenent. A luptat în Campania de Est, ajungând până la Stalingrad.
          În timpul unei acțiuni de luptă a fost rănit, fiind trimis în țară, unde a stat o lună în concediu medical. După această perioadă a participat cu regimentul la acțiunile de apărare a Ardealului.
          După război a continuat activitatea în cadrul instituției militare și a ieșit la pensie în anul 1982, având gradul de maior.
          Din păcate în ultimii ani de viață a suferit un accident vascular cerebral, care i-a pus în pericol sănătatea.
          Doamna Petrica povestește cu lacrimi în glas cum și-a pierdut unicul fiu, la Revoluția din 1989, „un băiat excepțional, care a învățat foarte bine, reușind să lucreze ca diplomat la Ministerul de Externe”, după cum relatează distinsa doamnă.
          Acum, iși alină zilele cu o nepoată, care a absolvit Facultatea de management din cadrul ASE, precum și cu două strănepoate, eleve în clasa a 3-a, respectiv a 4-a.
          Prezența echipei noastre a bucurat-o nespus pe doamna Petrica, invitându-ne  să-i trecem pragul ori de câte ori timpul ne permite.
          Îi dorim pe această cale multă sănătate și numai bucurii alături de cei dragi!
          Începând cu data de 15 noiembrie 2017 acest proiect de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.
 
Text/ foto:f.p.Mirela Florian
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul doamnei Popa Petrica