Domnul cpt. (rtr.) Florescu Gheorghe, veteran de război, a fost vizitat, de o echipă a Direcției calitatea vieții personalului, cu ocazia aniversării celor 96 de ani, în cadrul programului „Acasă la Veterani”.
 
          Distinsul veteran s-a născut în comuna Aluniș, jud. Olt, într-o familie cu 8 copii. Tatăl a fost cizmar, iar mama casnică. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală. Încă de mic a cunoscut vitregiile vieții, fiind nevoit să muncească de la vârsta de 13 ani, la Brăila la niște rude. A ajuns în București, unde a urmat cursurile Școlii de încasatori la Societatea de Transport București (STB), unde a  lucrat timp de 2 ani ca încasator. În anul 1945 a fost încorporat:
 
 
          „Am fost încorporat la Regimentul 21 Artilerie Slatina, la bateria de specialități. Am avut funcția de ochitor și servant pe un tun antiaerian. Urmăream raidurile americanilor și nemților, fiind amplasați pe un câmp din comuna Slătioara.   Ulterior, ne-am deplasat cu unitatea pe frontul din Mediaș.
          Țin minte că aici, la un moment dat am amplasat tunul într-un cimitir, la marginea orașului. Eu cu încă un coleg am plecat să luăm struguri dintr-o vie din apropiere. Pentru că noi am lipsit, tunul nostru a fost manevrat de alți camarazi. În timpul unui raid al avioanelor germane, camarazii noștri au tras cu tunul câteva lovituri și astfel a fost descoperit de inamic și a fost bombardat. Unul dintre colegi a fost ușor rănit.
          După acest eveniment, am fost desemnat să merg la Arsenalul Sibiu să duc tunul pentru reparații. M-am întors de acolo cu 12 Brandturi de 120 mm, în vederea  măririi capacității pentru apărare a unității.        
          Am ajuns cu regimentul, pe frontul de Vest, până la Debrețin, Zvolen și Brno.   Sfârșitul războiului m-a prins în satul Slavcov din Slovacia.
           Ulterior, ne-am deplasat către țară și ne-am stabilit cu regimentul în zona orașului Ploiești, la Urlați.
          În anul 1946 am fost lăsat la vatră”, ne relatează venerabilul veteran.
 
          După război a lucrat tot la STB, care ulterior s-a transformat în RATB, ca  încasator, manipulant, controlor și șofer pe autobuz.
          După anul 1953 a lucrat ca taximetrist la aceeași regie, timp de 30 de ani până în anul 1983, când a ieșit la pensie.
 
          Pe soție a cunoscut-o în anul 1949 la un cămin cultural din București. Au avut o căsnicie frumoasă ce a durat până în anul 2008. Acum se poate mândri cu doi copii și 2 nepoți.
 
          Secretul longevității constă într-o viață echilibrată, cu mese la ore fixe și multă odihnă.
 
          Ne-a mulțumit pentru vizita efectuată, apreciind atenția acordată de Ministerul Apărării Naționale veteranilor de război. 
 
          Începând cu data de 15 noiembrie 2017 acest proiect de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

Text: Mirela Florian
Foto: Plt adj. pr. Gheorghiță Tunaru
 
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul domnului cpt.(rtr.) Florescu Gheorghe


Top