„Nu mi-a fost frică de război, singura mea teamă a fost să nu cad prizonier la ruși, să nu ajung în Siberia. Ei, prizonierii,  sunt singurii eroi, pentru că au îndurat cele mai mari suferințe”.
 
          Domnul general de brigadă (rtr.), Valentin-Paul ȘTEFANOVICI, veteran de război, a fost vizitat, astăzi, de către o echipă a Direcției calitatea vieții personalului, în cadrul programului „Acasă la veterani”.
          S-a născut în comuna Potelu, jud. Romanați (Dolj), pe data de 09 februarie 1918. Tatăl originar din Bosnia, a fost comandant de vas, iar mama administra un pension în Craiova.
          Distinsul veteran a urmat cursurile școlii gimnaziale și Colegiul Frații Buzești  din Craiova. După liceu, a urmat Școala superioară de Comerț.
          La 17 ani a fost recrutat în armată. O țigăncușă i-a ghicit în palmă că o să fie înconjurat de foc și fix după un an a început războiul.
          În anul 1940 a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie de Rezervă Ploiești, obținând gradul de sublocotenent.
          A participat pe front, în perioada 1940-1943, cu Regimentul I Infanterie Dorobanți-Dolj, Divizia a II-a, din cadrul Armatei a 4-a, în Campania de Est, în Rusia, Stalingrad, în sudul Ucrainei.
          „În perioada 1941-1942 am trecut Prutul, Nistrul, mergând până la Odessa
și am ajuns cu regimentul la Nicolaev, pe care l-am ocupat. După ce am trecut Donul, am ajuns la Zimnitskaya, primind ordin să mergem către Volga. Acolo am văzut o casă mare, era o fabrică unde se făcea celebrul Tanc 34. Ofițerii au fost nevoiți să-și rupă epoleții și gradele pentru a nu fi recunoscuți de ruși. Și acum mai visez acele imagini îngrozitoare de pe Volga.
          Noi  aveam artilerie grea și ușoară. Eu manevram un tun, aveam asupra mea și pușcă mitralieră, grenade, sticle cu material inflamabil pentru tancuri. Fiecare dintre noi avea obligatoriu o lopățică și grenade, indispensabile amenajării tranșeelor și supraviețuirii pe câmpul de luptă.
          Eram în linia I când un proiectil a căzut lângă mine și multe schije m-au rănit la mână și picior. Am fost nevoit să rămân cu aceste schije în mână și piciorul drept, întrucât, la sfatul medicului eliminarea acestora ar fi putut duce la afectarea nervilor și în final la probleme locomotorii.
           Am pierdut camarazi chiar în fața mea. Ca un angajament făcut cu unul din aceștia, înainte de plecare pe front, am convenit ca fiecare din noi, în cazul decesului celuilalt să luăm un obiect personal și să-l returnăm familiei. Astfel, în urma pierderii unui camarad de-al meu, am fost nevoit să-i  iau ceasul și să-l dau soției, căreia nu-i venea să creadă că acesta a decedat.
           Nu regret nimic din perioada războiului, doar că nu am reuști să văd Odessa. Războiul nu cunoaște legi”, ne relatează, cu emoție, venerabilul veteran.
          Ca urmare a pierderilor suferite în bătălia de la Cotul Donului regimentul din care făcea parte, Regimentul I Infanterie Dolj, a fost retras în Bug.
          În 1943 regimentul s-a retras în România, pentru refacerea efectivelor.
          După război, a urmat cursurile Institutului Politehnic - Facultatea de Instalații și Utilaje, însă, după un an, a fost dat afară din cauza unei decorații primite, pe Frontul de Est.
          Ulterior, a lucrat la Institutul Național al Cooperației, apoi la Întreprinderea de Instalații Generale, de unde a ieșit la pensie.
          Soția dânsului, Tamara, a fost inginer chimist. Întotdeauna, domnul Ștefanovici, s-a mândrit cu fiica sa, stabilită acum în Austria. Vorbește despre ea cu multă dragoste.
          Secretul longevității constă într-o viață cumpătată și credință. „Prudența e mama înțelepciunii”, ne spune distinsul veteran.
          A fost foarte încântat de vizita efectuată de reprezentanții Ministerul Apărării Naționale, invitându-ne cu drag și cu altă ocazie.
 
          Începând cu data de 15 noiembrie 2017 acest proiect de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

Text: Mirela Florian
 Foto: Plt adj. pr. Gheorghiță Tunaru
 
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul domnului gl.bg. (rtr.) ȘTEFANOVICI Valentin-Paul

Top