„Dragii mei, învățătura nu are vârstă! Spun mereu tinerilor să nu piardă timpul de pomană, să fie activi și să lucreze. Munca e brățară de aur”.
 
Domnul  sublocotenent (rtr.) Ioan ROTARIU, veteran de război, a fost vizitat de către reprezentanții Direcției calitatea vieții personalului, cu ocazia împlinirii vârstei de 95 de ani, în cadrul programului  „Acasă la Veterani”.
 
Distinsul veteran s-a născut în localitatea Verești, jud. Suceava, pe data de 13 februarie 1925, într-o familie cu 9 copii. A urmat școala primară în localitatea natală, apoi liceul în orașul Roman.
În timpul războiului, împreună cu familia, s-a refugiat din Moldova în localitatea Găești, jud. Dâmbovița. Domnul Ioan a făcut cerere de înrolare la Centrul Teritorial Botoșani și repartizat ca elev la Școala de Ofițeri de Rezervă Ineu, județul Arad. Instruirea a fost dură, însă de mare ajutor. După doar 4 luni de pregătire, după evenimentele din 23 august,  Compania 7 din care făcea parte  s-a retras în comuna Prunișor, deoarece trupele maghiare ocupaseră școala. Aici  toți elevii  din unitate au fost înarmați și pregătiți să participe la luptele din zonă.
 
„Vâjiau gloanțele pe lângă noi, nu credeam că mai scap. Noi eram puțin instruiți, în dreapta nemții, în stânga soldați români și ruși. Ne-au descoperit cercetașii maghiari și au dat cu brandtul direct pe noi, plutonul 7. Eram lângă un copac împreună cu doi căpitani (Andrei și Dobrin) și cu un coleg de școală, când, la un moment dat, în urma unui atac al inamicilor, un brandt l-a nimerit pe Dobrin, omorându-l pe loc, iar pe Andrei,  aproape că l-a sfârtecat. Am văzut moartea cu ochii, dar am reușit să supraviețuiesc.Din comuna Prunișor  am fost nevoiți să ne retragem în alte sate.
 
În urma unui ordin al Marelui Stat Major, toți tinerii de 19 ani au fost lăsați la vatră.  Astfel, m-am întors în localitatea natală.”
 
După război, domnul Ioan a urmat Facultatea de Teologie și apoi Facultatea de Litere. A fost profesor predând limba și literatura română, timp de 4 ani la Școala Profesională Tehnică Minieră din Comănești, apoi la Școala Profesională Auto din Piatra Neamț până în anul 1985, când a ieșit la pensie. De-a lungul timpului a ocupat și funcția de director de școală, obținând numeroase premii naționale și internaționale pentru activitatea desfășurată, în mod special pentru programe culturale. 
 
În ceea ce privește familia, domnul Ioan avut o căsnicie îndelungată, de 63 de ani. Acum este înconjurat cu multă dragoste de cele două fete și nepoți. În 2015 si-a făcut „buletin de București”, pentru a locui cu fiica sa, Rodica. Familia l-a dus în excursie prin Europa, să vadă și el cum este lumea în care trăiește. „Învățătura nu are vârstă”, ne spune,  zâmbind.
 
Distinsul veteran a dus o viață foarte activă, i-a plăcut să meargă mult pe jos, rareori folosea căruța sau trenul. Chiar și acum, la 95 de ani, își alocă timp dimineața și seara pentru a face câteva exerciții fizice. „În 40 de ani de activitate nicio zi de concediu medical nu am avut”.
 
Vizita noastră l-a emoționat foarte mult pe distinsul veteran, chemându-ne cu drag și cu alte ocazii.
 
Acest proiect de suflet beneficiază de sprijinul Fornetti Románia, Luna Solai, Magiun de prune Topoloveni,  S.C. Jidvei, Cofetăria Piticot și S.C. Display Total Grup SRL.
Datele personale și fotografiile au fost postate cu acordul domnului slt. (rtr.) Ioan Rotariu
Text: Mirela Florian
Foto:DCVP

Top