Vizită la dl. cpt. (rtr.) Gheorghe STERIE - veteran de război 17.04.2020
Dragi veterani de război, nu sunteți singuri în aceste vremuri dificile!Domnul căpitan (rtr.) Gheorghe Sterie ne-a așteptat la ușă sprijinit de baston. De două luni nu mai ieșise din casă și era trist, el fiind o persoană activă toată viața. Deși războiul „îi luase piciorul drept” și a fost nevoit să poarte proteză timp de 74 de ani, nu s-a plâns niciodată. A stat în picioare demn și a avut grijă de familia lui.
Și în această perioadă, dificilă pentru noi toți, continuăm programul nostru de suflet „Acasă la Veterani”. Fiind conștienți de restricțiile impuse persoanelor vârstnice, am dorit să îi urăm domnului Gheorghe Sterie sărbători cu liniște și sănătate.
„Am plecat la război pe când aveam doar 22 de ani și de trei ori am fost rănit dar totuși sunt încă aici. Prima dată am fost rănit, însă, din fericire, nu grav, eram aproape de granița cu Ungaria. Am stat câteva zile acasă și apoi m-am întors la camarazii mei, pe propriile picioare. Cât am fost în război am mers foarte mult pe jos, ore, zile, luni, mii de km. Am luptat la Oarba de Mureș și am supraviețuit. Am fost transmisionist în linia întâi și am mers prin Ungaria, Cehoslovacia, Austria și până la granița cu Germania. În munții Tatra m-am oprit, fiind obligat de împrejurări.
Războiul mi-a luat piciorul drept. Fiind aproape inconștient, am fost scos din zăpadă și cărat de camarazi spre spitalul de campanie. M-au evacuat apoi la Sinaia. Primele șapte luni au fost de recuperare. În acest timp am tot solicitat un meșter să îmi facă o proteză. Nu prea se știa cum și cine să facă proteza. După un an și șapte luni, am fost trimis acasă.
Războiul se sfârșise. Dar ce să fac la sat? Eram din comuna Bălcești, oltean.
Cu sprijinul celor de la armată, am făcut o școală profesională și apoi am intrat ucenic strungar la Cooperativa Metalica de Invalizi. M-am luptat să învăț și să îmi fac treaba. Am lucrat ca strungar în fier și șef de echipă, 40 de ani, cu 47 de oameni în subordine.
Din 1959, după mutarea în cartierul Floreasca, mi-am cumpărat bicicletă și mi-am plimbat copiii prin oraș și prin parcuri. Am făcut și cumpărături pentru familie, în piața Obor. Timp de 30 de ani am mers cu bicicleta, mijlocul meu de transport. Au trecut repede. Sunt bucuros și fericit pentru tot ce mi-a oferit viața”
Cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale vă transmitem cele mai alese gânduri de sănătate, liniște sufletească si împliniri!
Paște Fericit tuturor!
Text/Fotografii: Direcția calitatea vieții personalului
#ApărămVeteranii #AcasăLaVeterani #VeteraniDeRazboi