NICOLAE MARIA, 91 de ani

 
NICOLAE MARIA, 91 de ani
 vizitată pe data de 11.01.2018


 
”Cu cât avem mai puțin, cu atât dăm mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica dragostei”, un citat celebru ce a ghidat-o toată viața pe doamna Maria Nicola...e, o venerabilă veterană de război, ajunsă la vârsta de 91 ani.

   În cadrul programului ”Acasă la veterani”, doamna colonel medic prof. univ. dr. Mariana Jinga, director medical adjunct al Spitalului Universitar de Urgență Militar Central ”Dr. Carol Davila”, împreună cu reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului, au vizitat-o pe Maria Nicolae, veteran de război.
În acei ani, frontul era peste tot. Oriunde te-ai fi uitat era război. Avea 17 ani când în 1943, a avut de-a face față pentru prima dată ororilor războiului.
Maria Nicolae lucra ca asistentă la Spitalul Brâncovenesc - zona interioară 305. Își amintește cu durere că “trebuia să am grijă de răniții veniți de pe front, să-i pansez, să-i spăl, să-i pregătesc pe cei răniți grav pentru operații, să-i îmbrac”.
   S-a dedicat îngrijirii bolnavilor, celor muribunzi, să găsească un cuvânt blajin care să le aline durerea și suferința. Fapt pentru care aceștia o strigau ”Sora Maria”, sau cum spuneau unii, ”Mama răniților”. Își amintește cu nostalgie și plăcere că-n curtea spitalului se găsea Biserica ”Domnița Bălașa” și că-n acele vremuri tulburi bolnavii, cei răniți grav, chiar și cei care suferiseră mutilări, o rugau sa-i ducă să se roage, să asculte vocea blajină a preotului.
   În 1944 Spitalul Brâncovenesc a fost bombardat. Fiind o fată voinică, a trebuit să evacueze răniții la Buftea cărându-i chiar și în spate. “Nu am părăsit spitalul, am rămas la rugămințile asistentei șef, să acord ajutor în continuare celor răniți”.
   Își amintește că 23 August a prins-o în spital și că fiind tânără și frumoasă, cum singură se descrie, zâmbind, a trebuit să se ascundă mai bine de 36 ore într-un subsol din cauza rușilor. Coana Veta, bucătăreasa, a fost cea care a avut grijă de ea ajutând-o cu mâncare și apă.
După război a făcut Școala de asistente, anul I la Caritas, iar anul II la I.C. Frimu. După absolvirea școlii de asistente, s-a întors tot la Spitalul Brâncovenesc activând aici ca asistentă medicală până în anul 1983, când, după o carieră prestigioasă de 37 de ani, s-a pensionat.
În anul 1948 s-a căsătorit cu un coleg de serviciu ce lucra la tâmplăria spitalului.
“A fost dragoste la prima vedere, (cu lacrimi în ochi ne mărturisește că) am fost o femeie puternică, curajoasă, care de-a lungul războiului am văzut multe și că nu mi-a fost teamă de nimic”.
Mulți sunt cei care îi sunt recunoscători pentru binele făcut, a salvat vieți cât a putut. Astăzi se deplasează greu cu cadru, având probleme locomotorii, iar cel care îi este aproape este fiul său. Fără a sta prea mult, având în vedere problemele de sănătate ale doamnei, ne-am luat la revedere de la dânsa nu înainte de a-i ura sănătate și viață lungă.
Familia a apreciat deosebit de mult inițiativa Ministerului Apărării Naționale, subliniind că veteranii de război merită toate onorurile.
*****
    Programul„Acasă la veterani” este un program de vizite la domiciliul veteranilor de război, în mod deosebit la cei care nu mai au familie, care sunt singuri, de regulă în ziua împlinirii unor vârste (peste 90 de ani).
    În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (circa 92.000 de militari decedaţi). În prezent, mai sunt în viaţă aproximativ 9.000 de veterani de război, circa 280 de văduve de război şi în jur de 66.000 de văduve de veterani de război.
 



Top