“Nu mi-a fost frică de moarte”.
Cand ai 100 de ani și ai fost și ești și veteran de război, ți se umple inima de bucurie când primești vizita unor militari.

O echipă a Direcției calitatea vieții personalului, au efectuat ieri o vizită în cadrul programului “Acasă la Veterani” la un distins veteran de război, Constantin Lungu, care în curând va împlini venerabila vârstă de 100 ani.

Constantin Lungu s-a născut la data de 24 aprilie 1918, în comuna Izvorelu din județul Mehedinți, într-o familie simplă de țărani, cu mai mulți copii.

De mic a fost atras de uniforma militară, fapt pentru care a dorit să fie recrutat în armată, dar din cauză că avea doar 49 de kg a fost refuzat.

„Dar eu am vrut cu orice preț să fac armată și să merg pe front, le-am spus că-mi pun capăt zilelor decât să mă întorc acasă. Am făcut armata și frontul sub semnătură, chiar dacă mi se spunea că nu voi rezista”. 
Așa că la vârsta de 21 de ani, lucrând la fabrica Malaxa ca șofer, a reușit să fie trimis pe front.

„Nu mi-a fost frică de moarte, am semnat cu bună știință, chiar dacă știam că pericolele pândesc la orice pas. Pe front am participat timp de 4 ani în perioada 1941-1945 cu Divizia 19 Infanterie, Compania 19 Auto. Sarcina mea era să transport tunuri pe linia I cu șenilata, fiind șofer. Am transportat tunuri atât pe frontul de Est până la Odessa, cât și pe frontul de Vest până la Bratislava. Doar până la Bratislava pentru că acolo ne-au lăsat rușii pe noi românii, ei și-au continuat ofensiva până la Berlin”, povestește plin de pasiune veteranul nostru.

Veteranul nostru continuă plin de însuflețire să povestească momenteimportante ale vieți domniei sale. „Am fost rănit la mâna stângă în urma exploziei unei bombe de aviație. Un doctor a vrut să-mi amputeze mâna pe o porțiune de 25 cm, dar o asistentă și-a făcut milă de mine și m-a dus la infirmeria germană. Aici o altă asistentă mi-a pus mâna într-un recipient cu soluții, mi-a dat bandajul jos, m-a tras de fiecare deget în parte, după care m-a bandajat. În timp, rana s-a vindecat, scăpând ca prin miracol de amputare”.

Pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință, cu spade”.

A terminat războiul cu gradul de sergent, în prezent în urma ordinelor generale de avansare a veteranilor de război, emise de Ministerul Apărării Naționale, a ajuns la gradul de locotenent.

După război a continuat să lucreze ca șofer, conducând toate tipurile de autovehicule ale vremii. A ieșit la pensie în anul 1960.

S-a căsătorit în anul 1947, rezultând 3 copii (în prezent unul fiind decedat).
Soția i-a decedat în urmă cu mai bine de 15 ani, dar își duce bătrânețea într-o căsuță simplă și mică de la marginea Bucureștiului și se mândrește cu cei 4 nepoți și cei 3 strănepoți.

Secretul longevității domnului Lungu?
”În primul rând să fii calm, să nu te enervezi, să nu fumezi, să nu consumi băuturi alcoolice în exces, întru-un cuvânt o viață cumpătată”.

*****
În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (circa 92.000 de militari decedaţi). În prezent, mai sunt în viaţă aproximativ 9.000 de veterani de război, circa 280 de văduve de război şi în jur de 66.000 de văduve de veterani de război.

„Acasă la veterani” este un program de vizite la domiciliul veteranilor de război, în mod deosebit la cei care nu mai au familie, care sunt singuri, de regulă în ziua împlinirii unor vârste (peste 95 de ani).