VIZITĂ LA VETERANUL DE RĂZBOI, Căpitan (rtr.) Constantin RADA, din data de 30.03.2018


În cadrul programului „Acasă la veterani”, reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului l-au vizitat pe domnul căpitan (rtr.) Constantin RADA, veteran de război, felicitându-l pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă și transmițându-i, totodată, urări de sănătate cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale.

Ne-a întâmpinat cu vădită emoție, dându-i lacrimile atunci când a văzut haina militară.

Distinsul veteran de război s-a născut la data de 22.11.1923, în comuna Strejești, jud. Romanați (astăzi jud. Olt). Provine dintr-o familie de agricultori, cu trei copii, doi băieți și o fată. Fratele a decedat anul trecut, la vârsta de 80 de ani, iar sora la vârsta de 60 de ani.

 

A absolvit școala gimnazială în satul natal, iar la vârsta de 13 ani a plecat în București pentru a-și găsi un rost în viață. Aici s-a angajat ca „băiat de prăvălie” la societate comercială Consumul Carpați. Ulterior a lucrat și la restaurantul Victoria.

„ Războiul m-a prins la Consumul Carpați. Am intrat în război când românii au întors armele. Aveam 18 ani, am fost încorporat la Compania a 3-a de transmisiuni din cadrul regimentului de transmisiuni Caracal. Aici am fost instruiți pentru o perioadă scurtă de timp, apoi ne-am deplasat la Dărăști, jud. Ilfov, unde am fost cazați la săteni. În această comună am terminat perioada de instrucție. Ulterior ne-am deplasat spre Giurgiu.

Printre faptele mai deosebite din război menționez capturarea, de către compania noastră, în anul 1944, a unui tun antiaerian.

La un moment dat am fost dislocați în pădurea Băneasa. Aici fusese un comandament german, de apărare antiaeriană. În această pădure am făcut instrucție pentru comunicarea prin Codul Morse.
Îmi amintesc faptul că, la venirea rușilor, comandantul companiei noastre n-a vrut să depunem armele și să trecem de partea trupelor sovietice.

La 2-3 săptămâni de la această întâmplare, comandantul unității a grupat compania în două. O parte trebuia să rămână pe loc, iar cealaltă parte a fost trimisă pe front. Eu am rămas pe loc. Am fost repartizați la stații de emisie-recepție, iar după un timp ne-am instalat în Școala Tudor Vladimirescu. De aici am fost trimiși la aeroportul Pipera, unde ne-am făcut datoria până la terminarea războiului”.

Cu vădită emoție, venerabilul veteran de război ne-a povestit de un coleg de școală, un bun prieten cu care a vrut să plece împreună pe linia frontului, dar acest lucru nu a fost posibil. În urma unei acțiuni de identificare a inamicului, colegul lui a călcat pe o mină și a murit.

Și acum îi dau lacrimile când își aduce aminte de această tragică întâmplare.

După război a mai urmat o scurtă perioadă de instrucție, la regimentul de transmisiuni dislocat la Cotroceni. După lăsarea la vatră a continuat să lucreze la societatea comercială Consumul Carpați.

S-a căsătorit la vârsta de 27 de ani, cu o fată care lucra la un coafor, aflat în apropierea locului de muncă. Au împreună doi copii, un băiat de 65 de ani și o fată de 63 de ani, care au la rândul lor copii și nepoți.

Soția nu are pensie, întrucât a trebuit să renunțe la locul de muncă pentru a avea grijă de copii.

Domnul Constantin RADA, în urma unui accident survenit anul trecut, și-a fracturat un picior, fiind nevoit să se deplaseze cu un cadru metalic. Nu se plânge de suferința sa, cel mai mult îl afectează starea actuală de sănătate a soției, care necesită ajutor permanent.

Venarabilul veteran de război ne-a mulțumit pentru această vizită și ne-a invitat să-i mai călcăm pragul și altă dată*****

Începând din 15 noiembrie 2017 acest proiect de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

Top